Что-то заставляет меня усомниться в достоверности истории, рассказанной нынешним жильцом этого дома.
B доме № 60 по улице Букурешть, построеннoм архитектором Ц. Гингером.
Merg eu sâmbătă seara prin Centrul Istoric al Chișinăului, liniștită, și-mi fotografiez eu slăbiciunile mele: clădirile vechi, monumentele de arhitectură, tot ce a mai rămas de valoare în orașul ăsta al meu.
Se mai întâmplă ca în timpul promenadelor astea să fiu mai curioasă și să intru în curțile caselor (pe cât de posibil) și iată-mă în curtea unui monument de arhitectură tare special pentru mine.
Clădirea de pe str. București 60, monument de arhitectură din secolul XIX. Deși fațada e într-o stare deplorabilă, încă mai redă frumusețea de altă dată.
Clădirea este un monument de arhitectură care a fost construit în 1899 de către arhitectul Țalil Ghingher, iar primele litere ale numelui său precum și emblema acestuia pot fi observate și astăzi pe clădire. Casa a aparținut până în 1944 familiei Șapiro – Rozenfeld (mai trebuie de menționat faptul că partea dinspre Vlaicu Pîrcălab aparținea unui negustor pe nume Ițko Zonis, iar Șapiro a procurat ulteorior și porțiunea aceasta). În curtea acesteia mai era o clădire cu un singur etaj unde se presupune că locuia menajera casei. Deci, până aici partea frumoasă a istoriei clădirii.
Mergeam deja spre ieșire și la un moment dat cineva mă întreabă:
„-А вы для чего фотографируете?
-Для себя.
-А вы знаете историю этого дома?
– Немножко. ..
-Вы знаете что здесь была когда-то тюрьма… ?
-……Правда?
– Да…”
Am ieșit din curte. Dar curiozitatea mi-a luat-o înainte și în următoarea secundă iată-mă iar în curte.
– Интересно стало?
– Конечно!
– Здесь после 1944 года держали политзаключённых…
-…….
– Там.. в подвале…хотите посмотреть?
– Хочу……”
Ziceam eu că monumentele de arhitectură ascund istorii impresionante. După ce familia Șapiro-Rozenfeld a părăsit casa în 1944 (unele surse indică 1940) aici s-a instaurat MGB-ul rusesc, Ministerul Rusesc de Securitate. După cum ne dăm seama e o inchisoare unde se țineau deținuții politici – aici au fost torturați, bătuți și poate condamnați opozanți ai regimului comunist!
Am coborât în subsol….
Astăzi mai sunt cele 14 celule în subsolul casei. Am făcut câteva poze cu ce mai rămăsese – geamurile cu gratii, ușa cu numărul 14, celulele, becuri încă de atunci și coridoare care nu-mi trezeau cele mai frumoase emoții.
2015-11-24-01-34-24-1.jpg
2015-11-24-01-36-03-1.jpg
2015-11-24-01-32-15-1.jpg
După 1952 casa Șapiro – Rozenfeld devine locuință pentru colaboratorii KGB și probabil că celulele rămân de atunci pustii.
După ce am mers în subsol locatarii m-au invitat să intru în scară, la parter. Holul era nemaipomenit, cu tavan înalt, cu ușile vechi păstrate încă din perioada de glorie a casei și cu scări puțin mai desoebite de tot ce vedem acum prin clădirile Chișinăului. Mă uit la scări și la podea, la tavan și la oglinda din scară și mă teleportez din nou în perioada interbelică… Ce frumusețe..și ce curățenie!
Iețim din nou în curte mă uit la clădire și rămân efectiv frapată!!! O clădire superbă care a trecut prin atâtea istorii, tragedii, povești și vieți. Azi încă mai găzduiește câteva familii (mulți dintre locatari sunt aici încă de la naștere ) dar și câteva oficii, birouri, o tipografie (care, au „renovat” o parte din clădire, care probabil că au uitat că este un monument de arhitectură ). În pofida la toate fațada acestei minunate capodopere din secolul XIX, e într-o stare deplorabilă și mă gândesc cu groază ce ar fi în câțiva ani..totuși, mare noroc de locatari, altfel de mult exista vreun imobil imens modern ”de sticlă” în locul ei.
https://savechisinau.wordpress.com/2015 ... rozenfeld/