Сообщение
glosator » 02 июл 2011, 23:01
Din memoriile prof. C-tin Tomescu, secretarul Mitropoliei Basarabiei: "Reşedinţa arhiepiscopală era o clădire lungă, cam de 25 metri, stil vechi, apărată în faţă de un grilaj de fier; avea şi un ciudat etaj, la care se putea ridica pe o scară de fier, în spirală, zic etaj ciudat, întrucât cele 4 camere, ce erau, ele aveau înălţimea peretelui din faţă, spre stradă, normală, iar spre curte tavanul cobora în ungiu. Aici se retrăgea arhiepiscopul într-o cameră, cu fereastră mobilă spre capela alăturată, ca să asculte slujba bisericească. Parterul acestei reşedinţi avea 8 camere, adică birou oficial, alt birou personal, sufragerie, dormitor, bucătărie, cameră de serviciu, un salon încăpător şi biroul secretarului personal. În salon se desfăşurau variate festivităţi, se primiau oaspeţi distinşi, delegaţii, se serviau melesel oficiale după congrese şi adunări eparhiale. Mobila era veche, dar încă rezistentă, scaunele erau îmbrăcate, la ferestre se aflau draperii de brocard vişiniu, iar în camere, pe jos, frumoase covoare basarabene. Din salon era o ieşire şi spre grădiniţa cu flori, şi doi tei viguroşi, înalţi, care s-ar fi plantat la zidirea acestei reşedinţi, în 1813. Alături, zid de zid, se găsia amintita capelă, cu hramul "Pocroavele", prăznuite la 1 octombrie, adică "Acoperământul Maicii Domnului", o biserică adăugită, încăpătoare, cu clopotniţă şi cafas, în care slujia personal monahal,toate oficiile zilii. În faţa bisericii erau două corpuri de case, pentru personal, şi un monument de marmură neagră, ridicat de (sic! trebuia "lui") Cruşevan, un agitator antisemit. O livadă cu pomi fructiferi şi vie cu poamă de masă, era loc plăcut pentru chiriarh, aici se plimba el singur sau cu oaspeţii şi prietenii săi, şi ca să fie ferit de privirile trecătorilor, livada era încunjurată de un zid înalt de piatră.Personalul monahal, în frunte cu arhiepiscopul, formau aşa numita "Casă arhierească"", persoană juridică, deci cu drept de proprietate"."