junafen писал(а):Таким образом, от Стефана III Великого (Штефана чел Маре) только лишь через семейства Боул и Прэжеску к роду Лазо идут кровно-родственные линии, как минимум, дважды, а именно:
1. Настасья (правнучка Стефана III Великого) вышла замуж за Драготу Боула [см. прилагаемую мною здесь схему родословной рода Боул из монографии кишинёвского историка Sergiu Bacalov "Boierimea Țării Moldovei" (Сергиу Бакалов. "Боярство Молдавского Царства"), Academia de Științe a Moldovei (Академия Наук Республики Молдова), Chișinău (Кишинёв), 2012 год, стр. 124 - 125].
Сын же Драготы Боула и Настасьи - Тоадер Боул женился на Агафье Прэжеску. Их сын - Штефан Боул (1610 - 1675) женился на Руксандре, дочери господаря Штефана Томши (Ştefan-Vodă Tomșa), а их дочь, т.е. дочь Штефана Боула и Руксандры (урожд. Томша) - Илинка вышла замуж за Иона Лазо.
2. При этом, сама вышеуказанная Агафья Прэжеску была дочерью Иона Прэжеску и Грячи (урождённой Мовилэ), а Гряча Мовилэ была дочерью Иона Мовилэ и Марии (урождённой Рареш), которая была дочерью Петру Рареша [см. первый абзац прилагаемой схемы рода Прэжеску из упомянутого мною вчера источника], т.е. мать Грячи - Мария Рареш являлась дочерью сына Стефана III Великого - Петру Рареша, который родился у Стефана III Великого от Марии Чернат и впоследствии стал господарем Молдавского княжества в 1527—1538 и 1541—1546 годах под именем Пётр IV Рареш (ок. 1487 — 3 сентября 1546) и который был женат на Елене, дочери сербского деспота (т.е. правителя) Иоанна Бранковича (ск. в 1552)...
Вот перечень средневековых владений семьи Боул (как наследственных, так и полученных в приданое от семейств Прэжеску, Томша и др.). Примечательно, что помимо многочисленных запрутских и буковинских владений (в основном в районе Нямца, Романа, Бакэу, а также Сучавы), семье Боул принадлежало также немало селений и в районе
Хотина, Сорок, Оргеева, Резины и т.д.
Этот перечень составлен стараниями кишинёвского историка Сергиу Бакалова и перепроверен с данными современных швейцарских потомков семьи Гика, занимающихся восстановлением генеалогии как самой семьи Гика, так и родственно связанных с ней семейств.
Dragotă Boul, mare vătag, au fost următoarele:
1. Cutul Văleni (Cutul Șcheia), sat actualmente în judeţul Neamţ, pe dreapta Moldovei, între localităţile Munteni, Moreni, David și Ruginoasa;
2. Brăești (Corlătești), în prezent, judeţul Suceava, pe stânga Moldovei, între Măzănăești, Berchișești, Mălini și Băisești;
3. Benești, acum în judeţul Bacău, pe Dobrotfor, afluent de dreapta al Zeletinului, între satele Belciuneasa, Crăiești și Gura Crăiești;
4. Moreni, judeţul Neamţ, pe dreapta Moldovei, între Văleni, Botești, Munteni și Ruginoasa;
5. Leţicani, sat pe Moldova, ne localizat cu precizie;
6. Ţigănești, judeţul Bacău, pe Berheci, între Vultureni, Bosia, Dădești și Reprivăţ;
7. Săcurinţii și cu seliștea Răspopenţii, din același hotar, pe pârâul Cameniţa, ţinutul Hotinului.
Poate fi vorba despe actualii Secureni (Sokireanî), regiunea Cernăuţi, între Clocuna, Ocniţa, Voloșcove, Vasilevca, Kobolcin și Serbiceani;
8. Tarasova, ţinutul Soroca, acum raionul Rezina, pe malul Nistrului, între Curătura și
Solonceni, Moșiile de zestre ale Nastasiei, soţia lui Dragotă Boul, mare vătag, moșii
ce au trecut în săpânirea copiilor săi, a Bouleștilor:
9. Șerpeni, raionul Anenii Noi, pe malul Nistrului, între Puhăceni și Speia;
10. Puhăceni, raionul Anenii Noi, pe malul Nistrului, între satele Delacău și Șerpeni;
11. Mihuleni, raionul Șoldănești, pe stânga Ciornei, un afluent al Nistrului, între satele Parcani,
Hlinjeni, Alcedar, Șipca (Glăvănești) și orășelul Șoldănești;
12. Glăvănești (Șipca), raionul Șoldănești, între Mihuleni, Alcedar, Șestaci și Șoldănești;
13. Davideni, ţinutul Neamţului, acum judeţul Neamţ, pe pârâul Umbrari, un afluent de dreapta al Moldovei, între satele Ţibucani, Războienii de Jos, Ţibucanii de Jos, Verești și Spiești; toate aceste cinci moșii au fost ale strămoșului Nastasiei, Cozma Șarpe. Probabil din partea Nastasiei erau și stăpânirile Bouleștilor în
14. Budești, situat în ţinutul Neamţului, actualmente, judeţul Neamţ, pe pârâul Negru, între
satele Ruginoasa, Bozienii de Sus, Vlădiceni, Făurei, Climești și Dulcești; și în
15. Strâmbenii, ţinutul Neamţului, nelocalizat, însă, în documente, apare alături de Davideni și Negoești. Foarte mult s-a extins fondul funciar al Bouleștilor prin cumpărărurile făcute
de
Toader Boul vistiernicul, majoritatea absolută în bazinul Moldovei, ţinuturile Neamţului și Sucevei: 16. Vereșăni, ţinutul Sucevei, acum judeţul Iași, pe stânga Moldovei, între satele Mitești, Tupulaţi, Davideni și Miroslovești;
17. Brânzeni, ţinutul Orheiului, raionul Telenești, pe Răut, între Pistruieni, Ordășei, Vadu-Leca și Căzănești;
18. Frăteștii din ţinutul Neamţului, nelocalizat;
19. Stejereni, ţinutul Sucevei, nelocalizat, însă, conform surselor cunoaștem
că, era alături de Corlătești (Brăiești);
20. Tălpălăești (Tăbălăiești), ţinutul Sucevei, pe Moldova, nelocalizat, probabil în apropierea Verșenilor și Miteștilor;
21. Potlogeni, neloclizat, probabil în ţinutul Neamţului, undeva în apropierea Ţibucanilor;
22. Sârbi, ţinutul Neamţului, nelocalizat, în documente apare alături de Munteni;
23. Mitești, pe Moldova, în ţinutul Sucevei, judeţul Iași, între Verșeni, Cihorăni, Muncelul de Sus și Nisiporești;
24. Răţești, pe Topoliţă, ţinutul Neamţului, nelocalizat, probabil are alt nume sau e dispărut;
25. Ungheni, pe Moldova, ţinutul Neamţului, judeţul Neamţ, la căderea Săratei în Moldova, între satele Preutești, Răucești, Săvești, Șoimărești și Drăgușeni;
26. Nisporești, ţinutul Sucevei, în bazinul Moldovei, judeţul Iași, între satele Botești, Mitești, Muncelu de Sus, Hălăucești și Barticești;
28. Mășcătești, ţinutul Neamţului, nelocalizat. Moșie de danie domnească lui Toader Boul a fost seliștea;
29. Căucelești, pe Cracău, ţinutul Neamţ, judeţul Neamţ, acum se numește Căciulești, între satele
Verșești, Girov, Boţești, Gura Văii și Popești; și altă seliște pe Bahlui, ţinutul Cârligătura, al cărei nume nu-l cunoaștem. Nu știm în baza cărui drept stăpânea Boul vistierul în moșia;
30. Căcărădzenii, ţinutul Orheiului, acum raionul Orhei, între satele Ocniţa-Răzeși, Mălăești, Crihana și Sirota;
31. Ţibucanii, ţinutul Neamţului, judeţul Neamţ, pe valea Umbrarilor, între satele Davideni, Rădeni, Valea Albă și Războienii de Jos, și
32. Rădenii, ţinutul Neamţului, judeţul Neamţ, între satele Ţibucani, Davideni, Păstrăveni și Urecheani. Ca zestre soţiei sale, Agafia născută Prăjescul, a fost moșia:
33. Bozieni, ţinutul Neamţului, judeţul Neamţ, pe Valea Neagră, acum și-a păstrat numele doar Bozienii de Sus, între Budești, Baratca, Certieni și Ruginoasa.
Fiul lui Toader Boul, anume Ștefan Boul, mare vornic, de cumpărătură personală mai stăpânea în moșiile:
34. Munteni, din ţinutul Neamţului, judeţul Neamţ, între Moreni, Văleni, Botești, Gherăiești și Poiana; răcumpărare a unor moșii a Ciogoleștilor, rude Prăjeștilor:
35. Manova, situate în ţinutul Sorocii, acum satul Bursuc, raionul Florești, situat pe malul Nistrului, între Cot, Salcia și Japca;
36. Epureni, din ţinutul Iașilor, judeţul Iași, pe Jijia, între Popricani, Ţiplești, Movileni și Ţigănași; de danie și schimb avea părţi în;
37. Băloșești, ţinutul Vaslui, judeţul Iași, pe Gabroveta, afluent de stânga al Bârladului, între Vovriești, Tansa, Dagâţa și Ciurea; și
38. Șofrănești din ţinutul Vasluiului, judeţul Iași, pe Ţibana, între Drăgești, Griești și Cotic; zestre de la soţia sa, Ruxanda Tomșa, au fost:
39. Otești, din ţinutul Adjudului, pe pârâul Răcătău, judeţul Bacău, acum dispărut sau cu nume schimbat. Se știe că a fost satul de origine a lui Ștefan vodă Tomșa; și probabil
40. Medeleni, ţinutul Tecuciului, acum judeţul Bacău, pe pârâul Gudinești, un afluent de dreapta al Berheciului, între satele Bărboasa, Valea Salciei, Ghilăvești, Godinești, Reprivâţ și Ţigănești; și
41. Poenile Dragului, nelocalizat. Nu cunoaștem originea stăpânirilor lui Ștefan Boul în moșia:
42. Pleseniţa, ţinutul Sucevei, pe Brusniţa, nelocalizată; Fiul acestuia din urmă, Dumitrașco Boul, stăpânea și în moșia;
43. Goșmani, în ţinutul Neamţului, judeţul Neamţ, pe pârăul Românilor, un affluent de stânga al Bistriţei, între satele Români, Siliștea, Prăjești și Hârţești. Fraţii lui Toader Boul au fost mai puţin activi la cumpărarea moșiilor sau nu s-au păstrat documentele ce ar reflecta acest proces în cazul în care arfi avut loc. În afară de moșiile moștenite de la părinţi, în care stăpâneau toţi fraţii, cunoaștem și stăpâniri separate: Pătrașco Boul avea părţi în moșiile:
44. Belcești, pe Valea Albă, ţinutul Neamţului, judeţul Neamţ, nelocalizat cu precizie; și
45. Mănești, nelocalizat. Fiul acestuia, Ilie Boul, stpânea și vii în
46. Băiceani, nelocalizat. Există două sate Băiceni ceva mai la sud de Cotnari, judeţul Iași, însă nu știm precis dacă anume aici stăpâneau
Bouleștii.
Dumitru Boul, mai stăpânea în moșiile:
47. Vartici și 48. Cetereni, ambele aflate în ţinutul Cârligăturii, pe apa Bahluiului, undeva în apropierea Hoiseștilor; iar de cumpărătură avea în:
49. Bologești, ţinutul Tecuciului, neidentificat. Fiul Gheorghe Boul avea și stăpânire în:
50. Glăvănești, ţinutul Tecuci, pe Zeletin, judeţul Bacău, între satele Frumușelu, Răzeșu, Poiana, Căbești și Podul Turcului; cumpărătură în;
51. Crăești, ţinutul Tecuci, judeţul Bacău, pe Pojorâta, afluent al Dobrotforului, între satele Benești, Gura Crăiești, Oprișești și Stănișești; și danie în
52. Tăvădărești, acum judeţul Bacău, pe Berheci, între satele Dealul Morii, Calapodești și Găiceana.
Patrașco II Boul stăpânea și în satele:
53. Dragomirești din ţinutul Neamţului, pe Valea Albă, judeţul Neamţ, între Unghi, Dușești și Hlăpești; și danii de la unchiul său, Ionașco Boul, în;
54. Obârșia și 55. Ghigoești, ambele în ţinutul Neamţului, la obârșia pârâului Valea Neagră.
56. Ruginoasa, judeţul Neamţ, între Bozienii de Sus, Certieni și Briţcani, unte stăpânea un oarecare Boul de la Ruginoasa.
П.С.: Что касается упомянутой в списке под № 56 Ruginoasa, то вот интересные данные об этом историческом месте, взятые мною выборочно из материала “Parohia Ruginoasa”, опубликованного на
https://ruginoasa.mmb.ro/3474-istoricul ... -ruginoasa, но некоторые "ключевые" имена и названия подчёркнуты в этой выборке мною (прим. junafen).
Ruginoasa este situată în partea de Sud-Sud-Est a Podișului Sucevei, subunitatea podișului Dealul Mare, în zona Șeii Ruginoasa-Strunga. Primul document care amintește de Ruginoasa este un hrisov din anul 1596 în care se vorbește de existența a opt case, înțelegându-se din text că satul mai cuprindea și altele.
Înainte de anul 1800 Ruginoasa era una dintre cele mai frumoase moșii boierești din Moldova de Sus. Prin întindere și bogații întrecea Stânca
Roznovanului, de lângă Iași,
Pașcanii Cantacuzinului și multe din moșiile lui
Toderiță Balș. Malul stâng al Siretului, străjuit de un zid de culmi deluroase e secționat de “trecători” la Bucecea, intrarea Botoșanilor, și la Ruginoasa, intrarea dinspre apus a Iașilor.
Numele unui iaz existent în localitate - "Rugină" - apare și în documentele moldovenești
din timpul domniei lui Ștefan cel Mare, amintind și de o familie de mari boieri.
Urmărind harta din 1716 a lui
Dimitrie Cantemir coroborată cu informații excerptate din documente, ne putem face o imagine aproximativă asupra procesului formativ al Ruginoasei. În nord, una din cele mai vechi unități administrativ-teritoriale era Țara Șepenițului (Terra Sepeni), adică teritoriul din jurul cetăților
Hotin, Hmielov si Ţetina, constituită în a doua jumătate a secolului al XIV-lea, care se va împărți în ținuturile
Țetina (numit Cernăuți de pe la 1457) și Hotin. La sud-vest, Șepenițul se învecina cu ținutul de mare întindere al Sucevei.
Acesta cuprindea, în afară de bazinul Sucevei, și o mare parte a bazinului Moldovei (întreaga zona superioară și o jumătate din cea inferioara, unde se hotăra cu ținutul Neamț), precum și satele de pe valea Siretului, pană aproape de Târgul Romanului. Faptul ca nu a existat un ținut al Moldovei ( în regiunea celei de a doua capitale, Baia) și nici un ținut al Siretului dovedește că delimitarea administrativ-teritorială este posterioară domniei lui
Petru Mușat (cca 1374–cca 1391), care și-a avut capitala la Suceava. Deși atestat abia la 1472, acest ținut este cel mai vechi din Moldova, sugerând, prin configurația sa, o expansiune de la nord spre sud și de la vest spre est. Într-adevăr el înainta în dreapta Siretului până în aproprierea orașului
Roman (la Mircești), dar trecea și peste Siret, cuprinzând satele de la
Călineștii de pe Molnița pană la Ruginoasa de lângă Târgul Frumos.
De aici putem deduce că numele
localității Ruginoasa apare chiar de la jumatatea secolului al XIV-lea. Doua documente vechi scot la iveala că Ivanco pitarul, fratele lui Stanciu pârcălabul, ar fi fost stăpânul Ruginoasei.
Cele mai vechi documente despre Ruginoasa datează din 21 februarie 1596 și 10 martie 1598 de pe vremea domniei lui
Eremia Vodă Moghilă. Din secolul al XVII-lea posedăm mai bine de 20 documente care pomenesc de Ruginoasa. Interesante însă pentru noi sunt documentele care vorbesc despre stăpânirea unei parți din sat de către urmașii lui Ivanco pitarul.
În cronica lui Ion Neculce , avem câteva referiri la Ruginoasa. Stăpânind moșia de la Prigoreni (lângă Târgu Frumos), cronicarul a fost de multe ori oaspete la curțile boierești ruginoșene. Din relatările sale reiese faptul că încă din secolul al XVII-lea (poate și mai înainte) boierii stăpânitori și-au construit case mari și luxoase, exact pe locul unde apoi a fost înălțat palatul. În primul deceniu al secolului XIX,
proprietarul moșiei Ruginoasa - vistiernicul Sandu Sturza - clădește un palat în stil neoclasic, ce avea să fie transformat mai apoi după arhitectura stilului gotic.
Palatul avea sa devină reședința Domnitorului Alexandru Ioan Cuza.
Помещаю во вложении общий вид этого дворца правителя Александру Иоана Куза в Ruginoasa.
У вас нет необходимых прав для просмотра вложений в этом сообщении.
