Церковь села МАНА Оргеевского района

*Больше о церквях - в подфорумах населённых пунктов.*

Модератор: rimty

Ответить
Sorinica
Местный
Местный
Сообщения: 133
Зарегистрирован: 06 мар 2009, 15:58

Церковь села МАНА Оргеевского района

Сообщение Sorinica » 16 сен 2019, 18:27

Biserica cu Hramul “Înălţarea DOMNULUI”
din satul Mana, j.Orhei, Republica Moldova
Mana este un sat din cadrul comunei Selişte, situat în vestul judeţului la 14 km de Orhei aşezat pe valea rîului Vatici pe malul drept, nu departe de traseul Orhei-Călăraşi. Satele alăturate: Nicolaeuca la 2 km şi Vatici la 5 km, comuna apropiată Isacova se află la 3 km.
Locul, unde azi se află satul Mana şi unde se înalţă biserica din sat, mulţi ani în urmă era o poiană la poalele codrilor, care aşa şi se numea -poiana Mana, atestată in documente pentru prima data în anul 15001.
Este interesantă provenirea denumirii - MANA. Mană - poate însemna rod, abundenţă, belşug. La fel se numeşte o plantă erbacee -mana-de-apă, care este înaltă de 1-2 m, cu florile dispuse în spiculeţe şi creşte în preajma apelor. Poiana Mana –o poiană de lîngă apa (Vatici) unde creşte mana?
După cum dovedesc descoperirile arheologice, “lîngă satul Mana a existat o aşezare medievală timpurie încă din veacurile X-XII şi prima jumatate a secolului XIV. Monumentul arheologic descoperit reprezintă o aşezare de tipul Santana de Mureş-Cernjahov, sec.III-IV. Amplasată la o distanţă de 0,6 km spre est de satul Mana si 0,9 km spre vest de cetăţuia Lucaşeuca-Cornul Blajiei, la distanţa de 0,1 km spre sud de şoseaua Orhei-Călăraşi, pe pantele de est şi vest a unui pârâiaş din dreapta râului Vatici. Suprafaţa aşezării este de 400 x 300 m. Au fost descoperite fragmente de ceramică medievală timpurie lucrată la roată din sec. X-XII, zgură de fier, bucăţi de lut ars etc., ceramica "gălbuie-roşietică" a Hoardei de Aur din secolul XIV”. 2
S-au păstrat şi unele menţiuni documentare:
În anul 1619 (7127) Mai 5 voievodul Gaşpar Graţiani iscăleşte la Iaşi o Carte Domnească de întăritură (confirmare), dată lui Ursu biv vătav pentru o moară “din sus di târg, cu hotarul pi râul Vaticea, şi cu loc de ezătură Romanii şi cu poiana Manii împrejurul ei şi cu loc de prisacă ”.3
În anul 1660 (7168) Aprilie 9 la Iaşi Ştefan voievod porunceşte lui Gheorghe Catargiul, pârcălab de Orhei, să fixeze zi lui Dumitraşco, vornicel din slobozia domnească, ca să se judece cu feciorul Durăcesăii, pentru poiana Mana, de pe Vatîcea.4
Tot în anul 1660 (7168) Mai 29 la Iaşi Ştefan Voievod porunceşte lui Gheorghe Catargiul şi lui Apostol pîrcălab de Orhei, să stabilească hotarele poienei Mana pe Vatici, a lui Andrei Mihuleţ, ginerele lui Mihalcea Durac căpitanul, şi a feciorului său, dinspre tîrgul Orhei în urma pricinii ce au avut-o cu Dumitraşco Chebac, dregător din slobozia domnească şi cu tîrgoveţii de acolo, care pretindeau, că acea poiană face parte din locul Tîrgului.5
Pe 28 Iulie 1724 Mihai Racoviţă Voievod, judecînd principiile dintre tîrgoveţii din Orhei şi moşiile megieşe, întăreşte hotărniciea făcută a locului tărgului Orhei, care moşie va rămîne şi mai departe domnească, menţioneză:„..şi de acolo trece pi Vatîciu spre meazăzî drept la dial pin păduri, pe un drum ce mergi la dial pîn în muchie dialului la o cruce pe din sus de Mana... Şi de la cruce în gios pin codru.”6
În 1806 Iulie 3 Panait Scordilis, chihaia de cihodari se învoieşte cu Grigoraş Rîşcanu biv vel ban cum să stăpînească moşiile Poiana Mana şi Burhuta, care au făcut parte din locul domnesc al tîrgului Orheiului.7
Panait Scordilis născut la Bucureşti în anul 1756 a fost fiul lui Mihail Scordilis, care absolvind Universitatea din Padova, Italia a activat ca doctor la curtea domnitorului Caradja si a domnitorului Suţu. A fost ridicat la gradul de Mare Armaş. Conform copiei unui document scris în limba greacă şi rusă, datat din anul 1823 Ianuarie 1, eliberat de către Exarhul tuturor ţinuturilor Dunărene, reese că familia lui Panaghiot Scordeli “ îşi are începutul din acei destoinici Sfetnici de pe insula Creta venetici Scrodili ”.8

1. Vladimir Nicu ”Localităţile Moldovei în documente şi cărţi vechi. ” Volumul II . Chisinau. 1991
2. Э.А. Рикман „Памятники сарматов и племен черняховской культуры. Археологическая карта Молдавской ССР”.
Выпуск 5. Кишинев. 1975. Открыто Г.Б. Федоровым в 1963 году, Открыто П.П. Бырней в 1958 г.; В.Л. Лапушнян, И. Т.
Никулицэ,М.А.Романовская „Памятники раннего железного века” Выпуск 4, Кишинев. 1974г. Открыто И. А. Рафаловичем
в 1973 году.
3. АН МССР Институт Истoрии . Молдавия в эпоху феодализма . Том I. Славяно-молдавские грамоты (XVвек –первая
четверть XVII века). Кишинев 1961 год №. 153, ЦГАДА ф. 1299, ф.1 д. 3798 л.177. Gaşpar Graţiani a domnit 1619-1620.
4.Catalogul Documentelor Moldoveneşti din Arhiva istorică Centrală a Statului . Vol. III. 1653-1675. Bucureşti 1968.p. 516. A.N.
XCI/28 Orig. (31,5 x 19,5 cm);Filigran, rupt la îndoituri, sigiliu în mijloc în chinovar.
5.Catalogul Documentelor Moldoveneşti din Arhiva istorică Centrală a Statului . Vol. III. 1653-1675. Bucureşti 1968.p.542. A.N.
XCI/29 ;Original difolio (30,7 x 21,5 cm) filigran; Sigiliu, mijlociu în chinovar.
6. Aurel V. Sava. „Documente privitoare la tîrgul şi Ţinutul Orheiului” Bucureşti 1944. doc.195,
7. Aurel V. Sava. „Documente privitoare la tîrgul şi Ţinutul Orheiului” Bucureşti 1944. doc.339
8. Arhiva Naţională a Republicii Moldova Fond 88 inv. 1 Dosar № 1230 – Scordeli


Patriarhul familiei Scordilis din Creta era Marines, un militar renumit, capul unei numeroase familii şi iubitul nepot al lui Alexios II Comnenos (1180-1183), Împăratul Imperiului Roman de Est (numit mult mai tărziu Imperiul Bizantin). Familia mai avea o altă conexiune imperială prin Constantin, care era fiul lui Emmanuel Skordilis-Kapsokalivas şi ginerele Împăratului Isaac II Angelos (1185-1191; 1203-1204).2 Urmaşi ai Comandantului Marinos Skordilis din Creta au fost multe persoane renumite - Clerici, Teologi, Scriitori, Pictori, Medici şi Jurişti, care pe parcursul vieţii au promovat credinţa creştină şi au ctitorit biserici. Stareţul Paul Scordilis a scris în 1440 impunătorul volum „Istoria bisericii din Ravenna”; Zaharias Skordilis-Marafaras din Canea (1560) o persoana remarcabilă a Renaşterii - preot, poet şi scriitor; Emmanuel Skordilis-preot şi iconograf, care timp de 24 de ani (1647-1671) a pictat icoane la Melos; Georgio Skordilis paroh al bisericii din San Georgio di Grecci din Veneţia în perioada Renaşterii şi mulţi alţii.1
Unul din urmaşii acestei renumite familii Panait Scordilis (Pantelimon Scordeli cum îl numeau ruşii) „în anul 1803 a venit în Basarabia cu diferite însărcinări ale Domnitorului de atunci a Moldovei” 3 şi fiindcă „s-a însurat şi a luat de soţie pe Elena, fiica Mariei Ispiroai, a primit ca zestre şi nişte părţi de moşii anumi Poiana Mana cu loc de fânaţi şi de arătură şi cu livezi şi Burhuta cu loc de fânaţi şi de arătură şi doîoa livezi, care aceste părţi de moşie au fost din loc domnesc a tîrgului Orheiului”4
Pînă în anul 1811 la Mana, pe poiana umbrită de verdeaţa pădurii, a fost un schit de maici, care fiind într-o mare decădere economică, sa stabilit la schitul din satul Răciula cu hramul “Naşterea Maicii Domnului”, care la început a fost pentru călugări.5
În anul 1812 Pantelimon Scordeli din banii şi pe pământurile domniei sale ctitoreşte la Mana o biserică cu hramul “Sfîntul Nicolae” durată din lemn, care nu este suficient înzestrată cu odăjii, icoane şi cărţi”. 6 În vremurile trecute, pe aceste meleaguri lemnul a fost materialul cel mai lesne pentru înălţarea lăcaşurilor.
În conformitate cu lista proprietăţilor funciare şi a stărilor sociale a locuitorilor regiunii Basarabia, după datele recensămîntului din anul 1817, Slobozia Mana făcea parte din Ocolul Răutului de Jos. “Avea 1 preot, 1 diacon. Pătura de jos -10 gospodării, 1 vădană, 6 burlaci. Total 18 bărbaţi şi 1 femee - pe moşia boierului Panaite Scordele; 650 fălci de pădure, lanuri aproximativ 200 de fălci, împreună cu satul, imaşul, ţarină (pămînt arabil) şi fînaţul. Sunt 2 mori, 1 vie şi 1 livadă, care aparţin moşierului.”7
Pantelimon şi Elena au avut trei fii – Constantin (1804-1874), Tudor (a.n.1806) şi Mihalachi (a.n. 1808) . Constantin Scordeli cu fiica Sevastia
La 2 Februarie anul 1836 Constantin se cunună cu Maria, fiica Nobilului Vasile Chirica, care aparţinea unei familii vechi de Boieri Moldoveni din Ţinutul Orhei, nepoata Căpitanului Gavril Chirica, stră-nepoata lui Pavel Chirica Pîrcălab şi Pitar, stră-stră-nepoata lui Savva Chirica Sărdar şi Stolnic, moştenitori a moşiilor Seseni, Ghermăneşti, Brăviceni, Sireţ, Ghetinova, Meleşeni, Dialul Nalt, înrudiţi cu cele mai vechi familii boiereşti Gavriliţa, Mironeşti, Costineşti, Catargia şi Negri. 9
Nobilul Constantin SCORDELI cu Maria Chirica au avut 11 copii, dintre care în viaţă au ramas numai 6: Elena (n. 3 Februarie 1837), Elisaveta (n. 27 Mai 1839), Vasilii (n.1 Aprilie 1840), Balaşa-Sevastiţa (n.4 Ianuarie 1842), Feodor (n.8 Februarie 1843-d. 31 Ianuarie 1922), Pantelimon (n.7 Aprilie 1846). Ceilalţi copii: Anastasia, Ecaterina, Stepana, Maria şi Ivan au murit în fragedă copilărie şi odihnesc pe veci alături de părinţii, buneii şi străbuneii lor în cavoul familial (care acum este acoperit) din ograda bisericii din Mana.10
De asupra cavoului, în locul unei pietre funerare vechi, fraţii Feodor (unul dintre primii medici ai Zemstvei din Basarabia) şi Pantelimon (Assesor Colegial, Membru a Consiliului de Administrare a Băncii Agrare din Kiev, unul dintre fondatorii „Asociaţiei Juriştilor din Kiev”) au ridicat o cruce din marmură albă, îngrădită cu un gărducean din fier (foto).
_____________________________________________________________________________________________________________________________________
1. Helena Pandelakis “A Bizantine Family in Crete: The Scordyles”
2. Arhiva Naţională a Republicii Moldova Fond 88 inv. 1 Dosar № 1230 – Scordeli.
3. Aurel V. Sava. „Documente privitoare la tîrgul şi Ţinutul Orheiului” Bucureşti 1944. doc.339. Maia Ispir soacra lui Scordeli a fost
răstrănepoata lui Andrei Mihuleţ uricarul.
4. П.А.Крушеван. Бессарбия.Географический, исторический, статистический. Этнографический литературный и справочный
сборникъ с 224 иллюстрациями, портретами, картой Бессарабской Губернии. Москва.1903 г.
5. п.128 с. Мана. Сведения о Состоянии Церквей Бессарабии в 1812-13 г.г. Труды Бессарабской Ученой архивной Комиссии,
том третий, под редакцией правителя дел комиссии И.Н. Халиппы, Кишинев 1907 г.
6. п. 4. Округ Нижне Реутский, А. Роспись землевладения и сославного строя населения Бессарабии по данным перепеси
1817 года. Труды Бессарабской Ученой архивной Комиссии под редакцией правителя дел комиссии И.Н. Халиппы,
Кишинев 1907 г.
7. Arhiva Naţională a Republicii Moldova Fond 88 inv. 1 Dosar № 1230 – Scordeli.
8. Arhiva Naţională a Republicii Moldova Fond 88 inv. 1 Dosar № 147 – Familia Chirica
9.10. Arhiva Naţională a Republicii Moldova Fond 88 inv. 1 Dosar № 1230 – Scordeli. În cavou odihnesc Constantin şi Maria Scordeli (nîscută
Chirica), Pantelimon şi Elena Scordeli (născută Ispir ), Spiridon şi Despina-Maria Ispir (născutăVârlan), precum şi cei 6 copii

În anul 1845 Constantin Scordeli a rezidit din piatră biserică cu hramul “Sfîntul Nicolae” şi a ridicat un gard din piatră. La această biserică veneau la serviciul divin, la botez şi cununie locuitori din satele Mana, Lucaşeuca, Isacova şi slobozia Vatici. Tot aici, în ograda cimitirului, erau petrecuţi pe ultimul drum şi pomeniţi de sărbători răposaţii. După 1812, cînd Turcia a cedat Imperiului rus Moldova răsăriteană pînă la Prut, sa început suprimarea limbii moldoveneşti şi în biserică. Se încerca introducerea limbii ruse. La mitropolie au fost adunate toate cărţile moldoveneşti pentru a fi arse, a fost închisă tipografia Eparhială de la Chişinău, care tipărea carţi bisericeşti în limba moldovenească din 1814.1 Cărţile bisericeşti, precum şi inscripţiile de botez, cununie sau deces erau scrise obligatoriu în limba rusă, fapt care ducea la schimonosirea numelor şi familiilor băştinaşilor, dar şi a denumirilor de localităţi.
În anul 1836, conform cărţilor metricale de la Arhiva Consistoriei din Chişinău:2
-Paroh al bisericii a fost preotul Zaharia Coteţ ,
-Diacon Ioan Andreev fiul lui Tănase,
-Diacon Lupu Ioanov fiul lui Ştreleţchii.
Din 1837- 1843 conform cărţilor metricale de la Arhiva Consistoriei din Chişinău:3
-Paroh al bisericii a fost preotul Ioan Carpov Poclitariu,
-Diacon Zaharia Pavlovici Chiosa,
-Parclisier (1840-1842) Zaharia Ioanov Timuş.
În anul 1846 conform cărţilor metricale de la Arhia Consistoriei din Chişinău:4
-Paroh al bisericii a fost preotul schitului Tabăra Dmitrii Blacesco,
-Diacon Zaharia Pavlovici Chiosa.
În anul 1870 în satul Mana erau 16 case, 24 bărbaţi 55 femei şi în anul 1875 bărbaţi 58 şi femei 77.5 În anul 1890, 1891, 1892 conform cărţilor metricale de la Arhiva Consistoriei din Chişinău: 6
-Paroh al bisericii a fost preotul Constantin Ghidiu,
-Diacon cîntăreţ Vasile Vîrlan.
În anul 1893,1895,1896-1902 conform cărţilor metricale de la Arhiva Consistoriei din Chişinău:7
-Paroh al bisericii a fost preotul Afanasii Fedorov Gonţa.
-funcţia de Diacon căntăreţ era îndeplinită temporar de către Dumitru Zaleţchii.
În anul 1915 în satul Mana locuiau 106 bărbaţi şi 94 femei. Pe lîngă biserică a fost înfiinţată o scoală frecventată de 66 de elevi. De la visteria statului se ofereau 400 de ruble, iar 33 de elevi achitau taxa de 14 ruble.8
În mai 1917 biserica din Basarabia işi recapătă vechile sale drepturi. Slujbele religioase sunt oficiate în limba română.
-1910-1922 paroh al bisericii era preotul Pavel Petrov Guciujna (a.n.1882), absolvent a şcolii normale de învăţămînt şi examen de preot, în serviciu de la 1899 şi ca preot de la 1910 pe loc. Este casă pentru preot.
- Preot Ioan Tucicovschi, (a.n.1900) cu examen de preot, în serviciu de la 1922 pe loc.
- Diaconul cîntăreţ Dimitrii Ivanov Zaleţchii (a.n.1872), absolvent a şcolii de cântăreţi, în serviciu de la 1893 pe loc, locuia în casa parohială pentru care primea 602 ruble. Biserica avea corul său.9
După “eliberarea” Basarbiei de către armata bolşevică în 1944, instaurarea puterii Sovietice, foametea organizată în 1946-1947 şi deportările masive ale gospodarilor din 1947-1949, a ajuns rândul mănăstirilor şi bisericilor din Moldova.
În septembrie 1949 Preşedintele Consiliului de Miniştri al RSS Moldovenească tovarăşul G. Rudi a aprobat (cu nota ”Secret”) Planul cu privire la activităţile pentru lichidarea mănăstirilor, propus de către tov. P. Romenski. Tot în anul 1949 Comitetul Central al Partidului Comunist (bolşevic) din Moldova s-a adresat către Comitetul Central al Partidului Comunist (bolşevic) din U.R.S.S., în care cere încuviinţarea restrîngerii activităţii bisericii în RSS Moldovenească şi a reducerii numărului de mănăstiri. 10 În anul 1958 acelaşi P.Romenscki - împuternicitul pentru afacerile Bisericii ortodoxe Ruse de pe lângă Consiliul de Miniştri al URSS pentru RSS Moldovenească, expune unele Propuneri cu privire la restrângerea activităţii religioase şi economice a bisericilor şi mănăstirilor din Moldova.11
La sfârşitul anului 1957 a fost închisă şi biserica din satul Mana, iar locaşul sfânt a fost transformat în depozit al sovhozului. Timp de 32 de ani creştinii din sat priveau cu durere în suflet cum se risipeşte biserica şi nu puteau face nimic. Dar au venit alte timpuri
1 Ştefan Ciobanu. Basarabia.Populaţia, Istoria, Cultura.Bucureşti 1992
2. Arhiva Naţională a Republicii Moldova Fond 88 inv. 1 Dosar № 1230 – Scordeli
3.4. Arhiva Naţională a Republicii Moldova Fond 88 inv. 1 Dosar № 1230 – Scordeli
5. Бессарабская Губерния в 1870-1875г. Перечень населенных мест. Кишинев. 1879г. п.180
6. Arhiva Naţională a Republicii Moldova Fond 211 inv. 5 Dosar № 714- Метрические книги Кишиневской духовной Консистории
в Николаевской церкви села Мана 1 округа Оргеевского уезда. 1890-1896 г
7. Arhiva Naţională a Republicii Moldova Fond 211 inv. 5 Dosar № 714, № 810- Метрические книги Кишиневской духовной
Консистории в Николаевской церкви села Мана 1 округа Оргеевского уезда 1897-1902г
8. Кишиневская Епархиальная Справочная Книга на 1915 год. Села Бессарабии. Ш округ Оргеевского Уезда .п.18
9. Anuarul Eparhiei Chişinăului şi Hotinului (Basarabia). România 1922. Cercul I Judeţul Orhei. P.15
10. Arhiva Organizaţiilor Social-Politice din republica Moldova.,f.51,r.9 d.44
11. Arhiva Organizaţiilor Social-Politice din republica Moldova., f.,51,r.19,d.188



La 5 aprilie 1989 unii locuitori mai în vărstă au înregistrat Comunitatea Religioasă Creştin Ortodoxă din satul Mana. A fost iscălit un Contract între cetăţenii, locuitori ai satului Mana, raionul Orhei, RSS Moldovenească şi Comitetul Executiv al Sovietului Raional Orhei de Deputaţi ai Norodului în persoana reprezentantului împuternicit al secretarului comitetului executiv Mihailuţă Ivan Harlampievici, care a transmis cetăţenilor în folosire fără plată: clădirea din piatră de cult, împrejmuită cu gard de piatră din satul Mana şi obiecte de cult conform listei: Iconostasul în patru rânduri cu icoane de lemn, Pristolul, Sfântul Antimist, Mormântul cu Sfântul aer, Răstignirea Domnului Iisus Hristos cu Sfântul Ioan şi Maica Domnului, Policandre, Icoane mari, Icoane mici, Sfeşnic la pristol, Sfeşnice în biserică, Sfeşnice, Steaguri, Cruci, Mese, Clopote, Cristelniţă de botez, Covoare, Ţoluri simple.
În urma hotărârii adunării comunităţii religioase, la care au participat următorii 50 de locuitori ai satului Mana: Cheptănari Ion (a.n.1920); Portnoi Nicolai (a.n.1928); Ţăruş Ion (a.n.1932); Buştiuc Simeon (a.n.1929); Şchiopu Grigore (a.n.1963); Mocan Leontii (a.n.1942); Mocan Leon (a.n.1952); Saviţchii Panteleimon (a.n.1935); Saviţchii Alexei (a.n.1930); Guţan Feodor (a.n.1919); Covali Feodor (a.n.1956); Magalu Ivan (a.n.1953); Guţan Ion (a.n.1928); Cristea Tatiana (a.n.1931); Saviţchii Grigore (a.n.1932); Guţan Pavel (a.n.1940); Alexei Maria (a.n.1929); Alexei Timofei (a.n.1956); Covali Panteleimon (a.n.1960); Ţăruş Harlampii (a.n.1951); Guţan Vasilii (a.n.1958); Guţan Alexandru (a.n.1922); Popescu Leon (a.n.1942); Saviţcaia Raisa (a.n.1920); Covali Vasile (a.n.1931); Portnoi Simeon (a.n.1928); Guţan Maxim (a.n.1926); Guţan Serghei (a.n.1923); Sârbu Gheorghe (a.n.1939); Saviţchii Feodor (a.n.1962); Gamurari Feodor (a.n.1932); Portnoi Ioachim (a.n.1949); Saviţchii Leon (a.n.1945); Portnoi Ivan (a.n.1960); Mocan Taisia (a.n.1937); Cheptănari Grigorii (a.n.1950); Coica Natalia (a.n.1948); Baroneţchii Iaroslav (a.n.1939); Saviţchii Petru (a.n.1928); Ţăruş Maria (a.n.1928); Guţan Boris (a.n.1931); Răilean Dmitrii (a.n.1949); Saviţchii Andrei (a.n.1930); Covali Gheorghii (a.n.1928); Morozan Panteleimon (a.n.1942); Alexei Nicolai (a.n.1928); Alexandru Feodor (a.n.1960); Saviţchii Feodor (a.n.1941); Mihalachi Constantin (a.n.1920); Saviţcaia Zinaida (a.n.1925) biserica din sat a fost redischisă la 19 mai anul 1989.
Au fost aleşi:
• Epitropul consiliului bisericesc-Portnoi Nicolai Andreievici (a.n.1928);
• Ajutorul epitropului–Guţan Alexandru Moiseevici (a.n.1922)
• Visternicul consiliului - Alexei Nicolai Acsentievici (a.n.1928).
A fost aleasă şi comisia de revizie:
• Preşedinte - Popescu Leon Vasilievici (a.n.1942);
• membrii comisiei - Grigorii Ivanovici Cheptănari (a.n.1950) şi Feodor Vasilievici Alexandru (a.n.1950).
A fost alcătuit Planul de cheltuieli pentru lucrările de reparaţie capitală a bisericii, care a constituit în jur de 10 mii de ruble. Creştinii locului au jertfit bani pentru a duce la bun sfîrşit reparaţia şi restaurarea bisericii.
Biserica, care se află în centrul satului, astăzi este zidită din piatră într-un stil moldovenesc vechi. Dimensiunile bisericii nu sunt mari: lugimea – 13 m, lăţimea - 6 m, înălţimea 8 metri. Grosimea pereţilor este de 0,6-0,8 m. Interiorul este compus din trei părţi. Altarul are forma dreptunghiulară luminat de două ferestre. Naosul dreptunghiular, boltit în semicilindru, este luminat de două ferestre dinspre nord şi una dinspre sud şi este separat de pronaos printr-o arcă, care susţine balconul corului. Intrarea la balcon se face prin scara de lemn din clopotniţa cu două niveluri, care este adăugată la construcţia locaşului sfânt din partea sudică, şi are intrare de la etajul întâi.
La ultima reparaţie capitală a edificiului din 1989, pentru lărgirea spaţiului interior, a fost adăugat diaconiconul din partea de sud a altarului. Bolta bisericii din altar până în pronaos era acoperită de stele pictate pe fon alb. A fost pus un acoperiş nou din ţiglă metalică. El este încoronat cu 5 turle: una mare în formă de bulb, situată în centrul acoperişului deasupra naosului şi 4 turnuleţe mici, amplasate pe la colţuri.
Tot în 1989 au fost efectuate lucrări de amenajare a teritoriului.
Cimitirul are aceiaşi vechime, ca şi biserica. În partea dreaptă de la intrare se află cavoul familiei ctitorilor Scordeli. În spatele bisericii câteva cruci vechi de piatră marchează locul sfinţit de jertfa a 21 de tineri ostaşi români, care au murit în luptele, care s-au dat în aceste locuri în timpul celui de-al doilea război mondial. Din stînga de la intrare sunt înmormîntaţi răposaţii satului Mana şi mulţi din acei, care s-au rugat pentru redeschiderea bisericii.
Sătenii din Mana şi mai înainte participau la reparaţia bisericii. Astfel ei au procurat pentru biserică 2 clopote din cele trei. Pe clopotul mic e scris ”1871 год” iar unul din clopotele mari are următoarea inscripţie în rusă ”Пожертвован обществом села Маны и старанием священника Афанасия Гонца. 1902 г.Москва. завод П.И.Финляднского. веса 20 п(пудов) 7ф(фунтов)”.

Acest locaş de cult la început purta hramul “Sfantul Nicolae”, după o tradiţie mai veche a familiei Scordilis, însă după reconstrucţie şi reparaţie biserica poartă hramul “Înălţarea Domnului”.

În perioada 1993-2006 Paroh al bisericii a fost părintele Mihail Roşca (foto), absolvent al Seminatului Teologic din Chiţcani. A activat ca preot la mănăstirea Tabăra si in calitate de cleric la mănăstirea Hirova. Dascăl- Galina Cerchez
Alaturi de cavoul familiei Scordeli a fost ridicata o cruce de lemn in amintirea lui Petre Goma, fratele cunoscutului scriitor roman basarabean Paul Goma,( născut la 2 octombrie 1935 în satul Mana) care a oglindit soarta Basaraibiei in lucrarile sale.
Din 3 decembrie 2006 paroh al bisericii din Mana devine părintele Valeriu Bumbac, care în anul 1999 a absolvit scoala de cîntăreţi din s.Chiştelniţa, r.Teleneşti; absolvent în 2001 al Seminarului Teologic din Chişinău cu sediul la mănăstirea Noul-Neamţ din Chiţcani; pînă în anul 2006 a activat ca Dascăl bisericesc. Dascăl- Laşco Ioan, originar din s.Vatici, r. Orhei.
În acest sfînt lăcaş creştinii din satul Mana, doritori de credinţă, au posibilitatea de a-şi îndrepta faţa şi a se gîndi la creatorul tuturor ce ne înconjoară.
Satul Mana este greu de găsit pe hartă, pentru că este un sătuc mic, la ora actuală cu numai 120 de gospodării şi peste 400 de locuitori, majoritatea tinerilor fiind plecaţi la muncă peste hotare. La gimnaziul din sat îşi fac studiile aproape 60 de elevi.
Ar fi binevenită intoducetrea satului Mana şi a bisericii din sat în proiectul „Satul moldovenesc”, mai ales că se află în drum pe traseul turistic “Mănăstirea Curchi


Последний раз редактировалось Sorinica 16 сен 2019, 18:34, всего редактировалось 1 раз.

Sorinica
Местный
Местный
Сообщения: 133
Зарегистрирован: 06 мар 2009, 15:58

Re: Церков села МАНА Оргеевского района

Сообщение Sorinica » 16 сен 2019, 18:33

fotografii
У вас нет необходимых прав для просмотра вложений в этом сообщении.

Аватара пользователя
Смолин Евгений
Гражданин
Гражданин
Сообщения: 3620
Зарегистрирован: 09 май 2011, 17:46

Re: Церковь села МАНА Оргеевского района

Сообщение Смолин Евгений » 14 янв 2020, 17:36

Сообщение corax » 02 апр 2012, 21:50

Из альманаха "Бессарабия", 1903 год

Речульский Богородично-Рождественский женский скит.


Находится в оргеевском уезде, в 36 верстах от Оргеева и в 46 — от Кишинева, при долине, идущей к юго-западу от речки Икела, на пространном, несколько покатом месте. К востоку и югу скит открыть; с запада расположено сел. Речула, а с севера — небольшой лес.

Скит основан в 1797 году священниками сел. Пашкан Андреем и Иоанном Рошка при помощи резешей Семена и Константина Страту; по Мурзакевичу, священниками Иоанном Харею и Леонтием Бариаком, в 1798 году. Сначала скит был мужским, но в 1811 году туда переселены были монахини из находившегося близ Курковскаго монастыря, на помещичьей земле, женского скита Маны.

Ответить

Вернуться в «Монастыри и церкви Бессарабии и Приднестровья»